SUPRIM'A, supr'im, vb. I. Tranz. 1. A face să dispară; a înlătura, a elimina, a anula. ♦ A omorî, a extermina pe cineva. 2. A desfiinţa un post, un loc etc. ♦ A scoate ceva din funcţie; a opri, a întrerupe activitatea a ceva. 3. A înlătura ceva, a elimina din consumaţie, a renunţa la ceva. - Din fr. supprimer.
Sursă : DEX'98 (66352)  - ionel

SUPRIM'A vb. 1. v. anula. 2. a elimina, a înlătura, a scoate, (Transilv. si Bucov.) a delătura. (A ~ dulciurile din alimentaţie.) 3. v. abroga. 4. v. aboli. 5. v. lichida. 6. v. înlătura. 7. a interzice, a sus-penda. (A ~ revista.) 8. v. desfiinţa. 9. v. omorî.
Sursă : Sinonime (212685)  - siveco

suprim'a vb. (sil. -pri-), ind. prez. 1 sg. supr'im
Sursă : DOR (285691)  - siveco

A SUPRIM'A supr'im tranz. 1) (posturi, drepturi, legi) A face să nu mai existe; a face să nu mai aibă efect legal; a lichida; a elimina. 2) (alimente, mărfuri etc.) A scoate din întrebuinţare. 3) (cuvinte, pasaje de text) A face să nu mai figureze; a scoate. 4) (publicaţii) A împiedica să apară sau a face să înceteze de a mai apărea. ~ un articol. ~ o revistă. [Sil. su-pri-] /<fr. supprimer, lat. supprimere
Sursă : NODEX (355228)  - siveco